Am zis despre ea: toți mă întreabă cum se face. Am dat rețeta pe ici pe colea și primesc mulțumiri cu duiumul.
Hai pentru tot poporul repet formula simplă și magică. Dar un mic ocol.
De unde vin eu aceasta era mâncarea săracului: aveam atâtea legume că se aruncau roșiile. Ca să nu se dea la găini se făcea această iahnie – să mănânce ăia mici și ăia mari. Se făcea într-un ceaun mare afară la plita de lut. Am mâncat până mi-a ieșit pe nas. Dar cel mai mult mă plictisea curățarea roșiilor de coajă: ne puneau pe noi mai mici să facem asta.
După mulți ani am revenit la ea ca la o descoperire epocală – e cea mai bună, ce mai gustoasă din tot ce știu eu din mâncărurile de vară.
 
Bun, să începem. Te scoli dimineață și mergi în Obor: asta vară-toamnă. E o tocăniță de sezon, cu legume de sezon. Sau dacă iești la Cluj, Timișoara, Iași, Craiova sau Vaslui – mergi la piața ta din cartier. Încă mai există și-s bune, verificat.
Cumperi așa: ceapă, morcovi, usturoi, ardei ”gras” sau capia mai grăsuț pentru copt pe foc și roșii cât mai coapte – răscoapte.
Calitatea roșiilor face totul. În piețele din România încă avem roșii bune. Doamnele de la tarabă vă zic: cele pentru suc – sunt perfecte.
Se prepară simplu:
Ceapă & morcovi se taie şi se călesc. Folosesc mult morcov – 4 cepe medii & 6 morcovi măricei. Mă rog, la ochi fac totul.
Se curăță multe roșii, cât mai coapte, pentru că ele „se topesc”.
Pentru a le curăța ușor treceți roșiile prin apă fiartă, clocotită: 2-3 kg de roșii. Mie îmi place să fac cantități mai mari pentru că tocănița asta se mănâncă în disperare.
Le tăiați bucăți mărunt (nu foarte) şi le aruncați peste ceapă & morcovi după ce ele se călise decent. Lăsați să fiarbă mult la foc mic – în jur de o oră.
Sare, piper şi neapărat zahăr după gust: la 3 litri de tocăniță pun cam 2 linguri mari de zahăr. Ai mei pun mai mult – Sașa vrea mai dulce, eu mai acrișoară. Dacă o faceți mai dulce copiii înnebunesc de plăcere – îi faceți fani roșii definitiv.
Sora mea îndulcește cu miere de albini – fani salcâm.
Paralel coaceți pe foc ardeiul „gras” sau capia sănătos. Pentru fiecare porție 1 bucată – eu folosesc cam 7 bucăți la 3-4 litri.
Îi curățați şi-i aruncați în cratiță înainte de a stinge focul – cu tot cu zeama lor.
Pun pe final puțin cam mult usturoi „chisat” și pătrunjel tăiat mărunt.
Atenția asta e varianta mea: minimalistă.
Ai mei fac mai bine, varianta ”originală”: ardeiul copt este curățat, i se scot si semințele, tăiat fășii nu mari și aruncat în tocăniță și mai fierb puțin împreună. E cumva varianta ”autentică”.
Sașa e adeptul variantei ”basarabene autentice”: e mai integrată. Recomand și eu varianta asta. A mea e mai Ikea -adică arată mai bine și e mai eficientă – pentru leneși de București.
Dar mergeți pe mâna surioarei mele. Adică tăiați ardeii și puneți împreună la fiert.
Eu pun mai mult usturoi – de obicei nu se pune mult. Dar e o chestiune de gust.
Rezultatul e ceva ce lasă impresia că nu te poți opri din mâncat: ceva atât de gustos că nu te poți sătura. A doua zi, rece – e și mai bună. A treia zi nu apucă indiferent dacă faci 3 sau 6 litri.
Când am sunat-o pe mama acum mulți ani să-mi dea rețeta copilăriei nu m-a crezut că eu gătesc. Nu m-a crezut niciodată – pentru ea am rămas copilul acela care maxim ce poate la acest capitol e să culeagă roșii și să le curățe. Iar când ajungeam acasă nu apucam să fac: totul era demult gătit. Așa sunt mamele.
PS. Mai sunt variații – unii nu pun morcov, alții mai pun și vinete. Eu zic că această variantă e cea mai echilibrată. Dar în bucătărie cine vă controlează?