Plantarea pomilor fructiferi

Etapele care trebuiesc parcurse la înfiinţarea unei plantaţii de pomi fructiferi sunt următoarele: pichetarea terenului, săpatul gropilor, repichetatul si umplerea parţial a gropilor cu pământ si gunoi, alegerea materialului săditor, repartizarea pomilor la gropile de plantare si plantatul pomilor.

Pichetatul terenului se face in vederea marcării locului de plantare al fiecărui pom. In funcţie de natura terenului se utilizează mai multe sisteme, dar cel mai folosit este cel simplu de marcare, prin ţăruş, la distantele stabilite, si prin măsurare cu ruleta. Practic, pe terenuri cu pante mici sau in pante terasate: pichetatul in dreptunghi la care intre rânduri distanta este mai mare, iar pe rând distantele sunt mai mici si in pătrat la care distantele sunt egale atât pe rând cat si intre rânduri.

In cazul terenurilor uşor accidentate sau cu o panta mica, pichetarea se face in paralelogram ca si cel in dreptunghi, doar unghiurile opuse sunt egale doua cate doua, sau in chinconz respectiv in triunghi echilateral.

Atunci când se doreşte plantarea pomilor pe terenuri neamenajate se face pichetaj pe curbe de nivel.

In cazul pichetării terenului pentru înfiinţarea de plantaţii intensive, întotdeauna trebuie avut in vedere ca rândurile de pomi sa fie perpendicular pe axul drumurilor principale.

Săpatul gropilor, repichetatul si umplerea parţial a gropilor cu pământ si gunoi de grajd. Prima dintre aceste lucrări trebuie făcuta cu mult timp înainte de plantare, uneori chiar cu 1-2 luni, acolo unde terenul nu se desfunda. Mărimea gropilor este variabila in funcţie de gradul de mobilizare al terenului, si anume de la 30x30x30cm in teren desfundat, pana la 60x60x40cm in teren nedesfundat. Celelalte lucrări se fac cu doua 2-3 săptămâni înainte de plantare, respective gropile se umplu cu pământ si gunoi, iar repichetatul se face prin vizare pe jaloane sau cu ajutorul scândurii de repichetat.

Alegerea materialului săditor este una din operaţiile de care depinde starea viitoarei plantaţii. De aceea, este indicat ca materialul săditor să fie procurat din toamnă, din pepiniere consacrate, recunoscute oficial şi controlate, care garantează autenticitatea, calitatea şi sănătatea pomului. Este indicat sa se aleagă pomii cu rădăcinile cat mai dezvoltate si intacte, cu lemnul ramurilor copt si muguri bine formaţi, preferându-se cei care au numeroase ramuri laterale sau anticipaţi, la care se poate forma scheletul pomului si implicit intrarea timpurie pe rod. Efectul plantării unor astfel de pomi consta in formarea rapida a coroanelor si începutul fructificării încă din anul 2 sau 3, obţinându-se o producţie însemnată de fructe încă din anul 4 de la plantare.

Plantarea pomilor. Epoca cea mai potrivita pentru plantarea pomilor in general este toamna (octombrie-noiembrie), întrucât asigura refacerea sistemului radicular si pornirea in vegetaţie primăvara mai timpuriu, dar se mai poate planta si primăvara devreme (martie-aprilie). Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut in pepiniera, respectiv cu punctul de altoire la nivelul solului. In caz ca plantarea este adânca, se întârzie pornirea in vegetaţie, iar in cazul unei perioade ploioase si pe teren greu are loc asfixierea rădăcinilor. Numai in zona de şes, unde se simte lipsa umezelii, pomii pot fi plantaţi cu 2-3 cm mai adânc decât au fost in pepiniera. Pe măsură ce se aşează pământ peste rădăcinile pomului, trebuie efectuata o călcare energică, in jurul pomului, pentru a se tasa solul si a nu rămâne goluri de aer.

Indiferent de epoca de plantare, materialul săditor suportă două operaţii premergătoare lucrării – fasonarea şi mocirlirea pomilor.

Fasonarea constă în eliminarea rădăcinilor vătămate, reîmprospătarea prin scurtarea vârfurilor la cele lungi.

Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă.

De regula, la plantare, după fasonarea rădăcinilor si mocirlire, pomul se aşează in partea de nord a tutorelui pentru a-l proteja de acţiunea îngheţului si dezgheţului brusc.

Alte lucrări care se fac odată cu plantarea pomilor sunt: administrarea îngrăşămintelor la groapa, udarea, precum si muşuroiul de toamna. Când pomii se plantează in gropi săpate individual, cum este cazul in grădinile de lângă casă, odată cu plantarea, trebuie administrate si îngrăşămintele, si anume 15-20 Kg gunoi de grajd bine fermentat sau 20-30 g azotat de amoniu, 20-30 g de sare potasica si 50-60 g superfosfat substanţa activa, la fiecare pom.